Turcia

Bodrum, Mugla, Izmir, Istambul, 

   Sunt unele din orasele minunate in care am avut ocazia sa ma opresc si sa le admir in vara anului 2015. Fiind student in anul 2, am avut ocazia sa merg la practica anume in cea mai fierbinte tara din cele trei la care ma gindeam sa plec, incercasem sa plec in SUA, Italia si ca urmare am plecat in oraselul Bodrum.

   Pot afirma ca pina la momentul dat nu avusem o experienta mai uimitoareca aceasta. Urma ca pentru prima data sa ma dispart cu familia pe o durata de 3 luni, sa intru in aeroport si in final sa zbor cu avionul. Spun si acu ca nu cred ca a fost si asta. Era un vis dar am inteles ca visele sunt pentru a fi implimentate in realitate. Atit timp cit zburasem, nu tin minte sa dezlipit privirea de geam, credeam ca chiar si pentru o secunda voi perde atite... Ajunsesem in Istambul si tot parea ca visez dar visul s-a incheiat cind am ajuns sa ies din aeroport in Bodrum, era in jur de ora 20:30, soarele apunea deacu, priveam in toate partile , nici urma de persoana promisa sa ma intimpine, care mai apoi aflasem ca fusese doar ca avionul in care zburasem intirzie cu o ora si persoana plecase ne fiind informata. Nu stiam nimic, decit denumirea hotelului, de aia m-am apropiat de un taxist si l-am intrebat unde e , nu vroiam sa merg cu taxiul deoarece nici bani nu aveam suficienti dar era si foarte scump. In final am urcat intr-un autocar care urma sa mearga in gara din Bodrum, dupa cum spunea soferul de acolo ajungeam mai rapid la hotel. Tin minte ca prietenii ma intrebase daca nu ma temeam sa nu mapierd, la care le spuneam ca nu aveam timp sa ma tem, eram atit de intuziasmat ca itasem ca mai este si loc de frica. Cind am ajuns la hotel in jur de ora 23:00, administratia hotelului era cu mult mai uimiti de toata aventura mea decit eu de imprejurari. Parca si acu vad cum stateau 3 sefi principali la masa si serveau ceai si se uitau la mine, ceva sopteau uimiti in limba turceasca si zimbeau, evident ca nui intelegeam, nu cunosteam turceasca , eu engleza si pe aia abia o descilciam.
   Am fost adus in seara aia la lojmant, urma peste 2 zile sa mai vie un Moldovean, Cortac Nicolai, care urma sa imi devina cel mai bun prieten, cu care am legat o aventura de nepovestit pe tarimul turcesc. Dupa lucru, mergeam zilnic la mare, fusesem in virful celui mai inalt munte local, privelistea de acolo se deschidea ca din nori. 

   Trei luni trecuse repede, se apropia cu viteza ziua de 5 septembrie, ziua in care planuise sa mergem acasa, nu am luat avion din Bodrum, zicem ca continuam aventura de aia am luat autocar, ce urma sa ne duca in Istambul. Momentul surpriza a fost cind in jur de ora 3:00 dimineata , m-am trezit si am vazut ca autocarul e stationat , am coborit sa vad ce se intimpla si am ramas incremenit cind la un moment am vazut ca suntel la mijlocul strimtorii ce despartea Asia de Europa, privea in departare se deschidea luminat maretul pod ce leaga cele doua continente. Am fugit indata spre autocar, parca eram acelasi mic copil care fugea spre frati ca sa spuna marea noutate. Colea dormea , ca deobicei, mai tot drumul a dormit, in incercarea mea de a-l trezi si a-l intreba sa ghiceasca unde suntem, el somnuros nustiu ce bolmosea. Si totusi , cind coborise uimire lui paremise era mai mare decit se asteptase, era cu adevarat aventura aia la care ne gindeam ca vom participa atunci cind luasem biletele spre drum.